Poziţia SCPA Sergiu Bogdan & Asociaţii cu privire la Tabloul onorariilor minimale

Astăzi, 2 octombrie 2017, Societatea de avocatură Sergiu Bogdan & Asociaţii a transmis Consiliului Baroului Cluj următorul memoriu cu privire la deficienţele Hotărârii nr. 272/2017 a Consiliului UNBR:

Cu privire la deficienţele Hotărârii Consiliului UNBR nr. 272/2017 (în continuare Hotărârea) prin care a fost aprobat Tabloul onorariilor minimale, vă înaintăm prezentul memoriu, pe care vă solicităm să-l aveţi în vedere şi să-l transmiteţi, conform art. 9 alin. 1 din Hotărâre, către Grupul de lucru constituit în baza Hotărârii Consiliului UNBR nr. 267/2017. Considerentele noastre sunt următoarele:

1. Caracterul neclar al onorariilor cuprinse în tablou: recomandate/obligatorii?
Aşa cum s-a mai remarcat şi de alţi avocaţi (individual sau prin intermediul consiliilor barourilor din care fac parte), există o contradicţie între preambulul Hotărârii, unde se vorbeşte despre caracterul de recomandare al onorariilor şi conţinutul acesteia (în forma sa iniţială, neamânată parţial), de unde reiese caracterul de obligativitate al onorariilor minimale (aşa cum apare, pe cale de interpretare din prevederile art. 4 alin. 2, 3 şi 4, art. 6 alin. 1 propoziţia finală).

Având în vedere această contradicţie precum şi prevederile art. 66 lit. x) din Legea nr. 51/1995 care prevăd că onorariile minimale pot fi stabilite doar cu titlu de recomandare, considerăm că este necesar ca Hotărârea să fie modificată în acest sens. Dificultăţile de aplicabilitate pe care le ridică aceasta în cazul în care tabloul ar avea caracter obligatoriu, astfel cum vom arăta infra, sunt argumente suplimentare în acest sens.

2. Sancţionarea disciplinară a avocaţilor pentru neurmărirea silită a clienţilor (art. 4 alin. 3)
O astfel de prevedere trebuie înlăturată, având în vedere că prin aceasta se creează în sarcina avocatului o obligaţie excesivă: cheltuirea unor resurse financiare suplimentare cu şanse minime sau nule de recuperare, în situaţia clientului insolvabil. Nu credem că există cineva mai determinat să-şi recupereze onorariul aferent prestaţiei avocaţiale decât avocatul care a depus eforturi profesionale pentru acesta. Dar este nejustificată impunerea unei pierderi patrimoniale generate de cheltuielile de executare ce trebuie avansate, în situaţia în care avocatul cunoaşte lipsa disponibilului bănesc al clientului debitor.

3. Declaraţia pe proprie răspundere a avocatului privind respectarea tabloului onorariilor minimale (art. 4 alin. 3)
Conform acestei prevederi, toţii avocaţii vor depune o astfel de declaraţie lunar, care pare că va fi integrată în modelul declaraţiei lunare de venit. Întrebarea este: dacă declaraţia este pe proprie răspundere aceasta poate fi dată şi în sens contrar, că nu s-au respectat reglementările din tabloul onorariilor minimale? Sau toţii avocaţii vor trebui să declare în fals (în cazul în care au perceput onorarii sub minim) sub ameninţarea unei sancţiuni disciplinare? Vor putea fi încasaţi banii la bugetul CAA de către casier dacă avocatul nu depune declaraţia pe proprie răspundere? Dar dacă plata se face prin virament, iar declaraţia de venit fără declaraţia pe proprie răspundere se transmite prin fax, poştă, e-mail etc. care vor fi consecinţele?

Textul trebuie înlăturat, în considerarea caracterului de recomandare al onorariilor minimale şi datorită dificultăţilor de aplicare.

4. Tabloul onorariilor minimale abrogă implicit art. 71 alin. 2 din Legea nr. 51/1995?
Conform art. 6 alin. 1 din hotărâre se derogă de la onorariile minimale, dar nu cu mai mult de 30% în situaţiile în care „avocatul constată că perceperea onorariilor minimale poate afecta accesul la justiţie”. Cererea sa de derogare se aprobă de decan. În art. 71 alin. 2 din Lege se arată că: „În cazuri de excepţie, dacă drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi prejudiciate prin întârziere, decanul baroului poate aproba acordarea cu titlu gratuit a asistenţei de specialitate juridică.”

Abrogă hotărârea Consiliului acest text legal în mod implicit (a se vedea şi prevederea din art. 8 din hotărâre)? Dacă nu o abrogă (mai ales pentru că are forţă juridică inferioară), cum vor face decanii diferenţa între situaţia din art. 71 alin. 2 din Lege şi art. 6 alin. 1 din Hotărâre?

Textul trebuie înlăturat şi pentru că nu e clar de ce minorii au o reducere mai mare (50%, conform art. 5 din hotărâre) decât cei cărora li se afectează accesul la justiţie. De altfel, cele două articole nasc o altă întrebare: decanul poate face o reducere de 80% a onorariilor minimale dacă avem un minor căruia, conform avocatului, i se afectează accesul la justiţie (50%+30%)? Sau reducerea de 50% la minori generează o prezumţie absolută de afectare a accesului la justiţie în cazul acestora?
De asemenea, apreciem că intervenţia decanului în această chestiune poate pune în discuţie nu doar caracterul nepublic al urmăririi penale sau aspecte ce ţin de viaţa privată a clientului (de exemplu, victima unei infracţiuni de viol), ci poate lipsi de apărare o persoană care are nevoie urgentă de asistenţă juridică, dar aceasta nu poate fi oferită sub onorariile minimale decât ulterior intervenţiei decanului.

5. Deficienţe ale Anexei Hotărârii nr. 272/2017

5.1. Stabilirea onorariilor minimale prin raportare la valoarea litigiului
În primul rând, la acest subpunct ţinem se remarcăm caracterul duplicitar al organelor de conducere ale profesiei. După ce în 2016, Congresul Avocaţilor a avut, printre altele, în dezbatere şi excesivitatea taxelor de timbru (mai ales a celor stabilite prin raportare la valoarea cauzei), acum opţiunea Consiliului UNBR este de a stabili onorarii minimale în exact aceeaşi manieră inechitabilă ca legiuitorul anterior vehement criticat.

Diferenţa la litigiile evaluabile în bani trebuie făcută eventual prin onorariul de succes şi printr-o fluctuaţie factuală a onorariului dată de libera apreciere a avocatului. Aceasta şi datorită faptului că munca efectivă privind o acţiune evaluabilă în bani cu acelaşi obiect este aproximativ aceeaşi, indiferent de valoarea bunului (revendicat, spre exemplu).

5.2. Lipsa, în anumite materii, a unor onorarii punctuale
Din art. I al Anexei reiese că, majoritar, onorariile sunt stabilite global (un singur exemplu: A.2.3.4 acţiune în grăniţuire – 1.200 Lei). Astfel, nu este foarte clar care va fi onorariul minimal dacă avocatul doar va redacta acţiunea, dar nu o va şi susţine, prin prezentare la termen/termene. În mod evident, trebuie să existe o diferenţă de valoare între prestaţia limitată doar la redactare şi prestaţia globală, de reprezentare a clientului pe parcursul întregii etape procesuale.

5.3. Formularea constituirii de parte civilă în procesul penal prin raportare la valoare
La fel ca la pct. 5.1. considerăm excesivă stabilirea unui onorariu prin raportare la valoare, constituirea de parte civilă fiind o activitate punctuală, limitată de obicei la un înscris şi cuprinsă într-o activitate globală, de asistare a părţii civile în procesul penal. Or, stabilirea onorariului la 2% din valoarea pretinsă, mai ales când discutăm şi de stabilirea prin constituirea de parte civilă a unei valori a daunelor morale, poate vătăma grav drepturile clientului. Acesta va fi pus în situaţia de a alege între un onorariu „minimal” excesiv sau stabilirea prin cerere a unei valori diminuate a daunelor solicitate (şi pe care nu le va şi obţine, în mod necesar).

Limitarea trebuie coroborată şi cu dispoziţia din art. 4 din Hotărâre, unde se arată că eşalonarea plăţii onorariului minimal nu poate fi pe o perioadă mai mare de un an, situaţie în care riscul pentru client este major, în sensul unei plăţi disproporţionate faţă de ceea ce poate obţine efectiv în instanţă. Mai mult, reglementarea unui onorariu minimal cu privire la constituirea de parte civilă este şi inutilă având în vedere că în latura civilă se pot stabili onorarii de succes, negociate de părţi şi care au în vederea succesul efectiv obţinut nu cuantumul pretenţiilor teoretice.

5.4. Neclaritatea pct. B.1.9 (contestarea măsurilor asigurătorii în materie penală)
În primul rând, nu este foarte clar de ce s-a stabilit că prestaţia priveşte „măsurile asiguratorii pentru alţi subiecţi procesuali”, nedelimitându-se cine sunt aceşti „alţi subiecţi procesuali”. Dacă referirea este la art. 34 din Codul de procedură penală (respectiv: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum şi orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligaţii sau atribuţii în procedurile judiciare penale), nu putem încadra onorariul minimal pentru contestarea măsurilor asigurătorii pentru părţi şi subiecţii procesuali principali decât la pct. B.1.8. (formularea ocazională a unor sesizări, contestaţii sau cereri – 360 Lei).
Prin urmare, acest aspect necesită clarificare.

În al doilea rând, dacă onorariile minimale pentru contestarea măsurilor asigurătorii sunt diferenţiate astfel: 360 Lei fix pentru părţi şi subiecţi procesuali principali şi 2% din valoarea bunului indisponibilizat, dar nu mai puţin de 1.680 lei pentru alţi subiecţi procesuali, apare evident că există o diferenţă de tratament total disproporţionată doar pe considerentul calităţii celui pentru care se exercită contestaţia.

Mai mult, dacă spre exemplu, contestarea măsurii asigurătorii este făcută de lichidator prin avocat, cei 2% aplicabili pentru stabilirea onorariului minimal sunt excesivi, dacă se raportează la valoarea bunului indisponibilizat. Aceasta deoarece este o mare diferenţă în procedura insolvenţei între valoarea bunului şi preţul cu care acesta este în concret valorificat (preţ care poate reprezenta un procent foarte mic din valoarea efectivă a bunului).

În considerarea argumentelor anterior expuse, şi în această situaţie stabilirea onorariului prin raportare procentuală la o anumită valoare este inoportună şi nejustificată.

5.5. Diferenţierea onorariilor în materie penală prin raportare la parte/subiect procesual (pct. B2.1 şi pct. B.2.2.)
Diferenţierea onorariilor în funcţie de calitatea clientului în materia penală (parte sau subiect procesual) este nejustificată şi poate crea confuzii. Astfel, dacă se stabileşte onorariul la începutul urmăririi penale pentru reprezentarea suspectului la 1.440 Lei, dacă acesta ulterior devine inculpat (ceea ce se întâmplă în cam toate cazurile), există obligaţia să fie percepută diferenţa (până la 1.680 Lei cât e onorariul minimal pentru părţi – inculpat în cazul de faţă) sau nu? Se aplică pct. B.2.2. doar la angajarea cauzei în momentul în care clientul are calitatea de inculpat? Se face menţiunea în contractul de asistenţă juridică semnat cu suspectul asupra suplimentării onorariului până la 1.680 Lei dacă acesta devine ulterior inculpat?
Considerăm că o astfel de diferenţiere este nejustificată fiind necesară înlăturarea ei.

5.6. Alte deficienţe ale art. I
În general, stabilirea expeditivă şi limitativ descriptivă a situaţiilor pentru care se stabilesc onorariile minimale poate crea confuzie în înţelegerea corectă a acestora, care, în contextul unei eventuale obligativităţi de declarare pe proprie răspundere a respectării onorariilor minimale poate duce la o declaraţie neconformă cu realitatea. Iar sarcina probării neclarităţii explicaţiilor din tablou va reveni întotdeauna avocatului acuzat de nerespectare, nu organelor profesiei care-l vor cerceta. Prin urmare, se cere detalierea mult mai clară a semnificaţiei conţinutului fiecărei activităţi pentru care se stabileşte un anumit onorariu minimal, inclusiv prin indicarea expresă dacă activitatea priveşte un onorariu global sau unul punctual.

5.7. Ale deficienţe ale Anexei
Prevederea din art. II conform căreia onorariile care nu sunt prestate persoanelor fizice se majorează cu 50% (pentru persoane juridice, PFA etc.) este nejustificată, fiind o discriminare raportat la persoană, onorariile fiind în mod corect stabilite prin raportare la munca depusă, nu la persoana care achită onorariul.

Majorarea obligatorie cu 50% a onorariului minimal (conform art. IV al Anexei) va fi dificil de pus în practică (posibil ca, foarte des, clientul să nu fie de acord) şi la fel de dificil de dovedit intervenţia situaţiei particulare care generează această obligaţie, lăsând loc arbitrarului interpretării din partea organelor profesiei care eventual vor verifica respectarea tabloului onorariilor minimale.

La fel, majorarea onorariului cu 50% în căile de atac (art. V) a onorariului minimal strict din motivul nediferenţierii prestaţiei angajate în fondul cauzei nu are nicio raţiune logică sau juridică. Mai mult, reproşul general va fi că în căile de atac onorariul este, de obicei, mai mic ca în cazul onorariului solicitat şi încasat în fond.

Art. VII lasă din nou loc arbitrarului (analogie care foarte probabil va fi interpretată în defavoarea celui verificat) şi este un nou argument pentru care acest tablou trebuie să fie mult mai detaliat şi complet cu privire la activităţile pentru care stabileşte sumele minimale de încasat.

Conclusiv, vă solicităm să ţineţi cont de prezentul memoriu la momentul remedierii Hotărârii nr. 272/2017 a Consiliului UNBR.

Cu stimă,

SCPA SERGIU BOGDAN & ASOCIAŢII

prin avocat dr. Sergiu BOGDAN
avocat Teodora GODÎNCĂ-HERLEA
avocat Dan-Sebastian CHERTES
avocat dr. Doris Alina ŞERBAN
avocat drd. Oana Laura BUGNAR
avocat drd. George ZLATI