Într-o cauză vizând infracţiunea de contrabandă, aflată în procedura camerei preliminare, s-a solicitat Curţii de Apel Cluj sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 467 alin. (2) Cod de procedură penală anterior şi art. 293 alin. (4) Cod de procedură penală actual, raportat la art. 27 alin. (3) din Constituţie şi art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În esenţă, s-a susţinut faptul că în urma constatării infracţiunii flagrante s-a procedat la efectuarea de cercetări şi la strângerea de probe la domiciliul persoanei unde a fost constatată infracţiunea flagrantă, fără a exista în acest sens un mandat de percheziţie domiciliară. Or, potrivit art. 27 alin. (3) din Constituţie nu există nicio derogare de la obligativitatea încuviinţării efectuării unei percheziţii domiciliare de către un judecător de drepturi şi libertăţi. Singura derogare în ceea ce priveşte efectuarea de percheziţii domiciliare în contextul infracţiunilor flagrante se regăseşte în cuprinsul art. 27 alin. (4) din Constituţie şi vizează faptul că acestea pot avea loc inclusiv în timpul nopţii.

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat criticile de neconstituţionalitate ca fiind întemeiate, conţinutul textelor legale criticate aducând atingere dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, acesta a statuat faptul că “textele indicate autorizează strângerea de probe în orice situaţie faptică, singura condiţie fiind reprezentată de existenţa unei infracţiuni flagrante. Ca atare, când infracţiunea flagrantă a fost săvârşită în domiciliul făptuitorului sau al unei alte persoane, organele de urmărire penală ar putea proceda la strângerea de probe de la locul faptei, ceea ce implică pătrunderea în domiciliu fără ca dispoziţiile legale să impună o limitare sub acest aspect, existând o probabilitate ridicată de aplicare în mod arbitrar al textelor criticate. Judecătorul observă că critica privind absenţa în dreptul intern a unor garanţii suficiente, în sensul articolului 8 din Convenţie, relativ la ingerinţa suferită în dreptul lor la respectarea propriului domiciliu prin aplicarea procedurilor prevăzute de textele criticate este una pertinentă. Facem trimitere la cauza Varga contra României unde Curtea EDO a reţinut că dacă autorităţile pot aprecia necesar să se recurgă la unele măsuri, cum sunt vizitele la domiciliu şi confiscările, pentru a stabili proba materială a delictelor şi a urmări după caz autorii, mai trebuie şi ca legislaţia şi practica în materie să ofere garanţii adecvate şi suficiente contra abuzurilor. Ca atare, asemenea garantii trebuie să existe nu numai atunci când se procedează la o percheziţie domiciliară, ci şi atunci când e vorba de situaţii ca cele din speţa de faţă când pătrunderea în domiciliu a fost una limitată de caracterul flagrant al infractiunii”.

Inculpatul ce a invocat excepţia de neconstituţionalitate a fost reprezentat în cauză de Societatea de avocatură Sergiu Bogdan & Asociaţii, prin av. Dan-Sebastian Chertes şi av. George Zlati.